Stiluri personale in managementul de proiect - micul tiran sau ghiolbanul de romania

Richard Newton in "The Project Manger -Mastering the art of delivery" ( cine doreste o poate citi si in limba romana la editura Codecs) face referire la un anume stereotip intalnit in randul managerilor de proiect " ... genul de manager care isi intimideaza subordonatii si atunci cand lucrurile nu merg bine incepe sa urle. Metoda generala de lucru a micului tiran este sa aiba grija ca toata lumea sa-l recunoasca drept sef. Micii tirani vorbesc intotdeauna despre respect, pe care il confunda cu puterea. Ei inteleg gresit atributiile de conducere, in mintea lor a-i conduce pe oameni inseamna sa-i faci sa-si cunoasca lungul nasului. Plesnesc de satifactie cand oamenii cedeaza in fata lor si de obicei sunt obsedati de titulaturi pompoase si de pozitii ocupate in ierarhia organizatioanala. Micul tiran este varianta adulta a batausului clasei".
Ei bine cu parere de rau trebuie sa recunosc ca acest stil in Romanica noastra cea de toate zilele am avut ocazia sa-l intalnesc mai des decat mi l-as fi dorit. Micul tiran in varianta mioritica are multe in comun cu un alt personaj celebru noua si anume ghiolbanul de romania. Ghiolbanul de Romania (am scris cu litere mari desi nu merita) nu stie niciodata nimic, cv-ul lui este intotdeauna impresionant mai pe limba noastra "la fatat masa sef". El are intotdeauna dreptate, sedintele lui de proiect sunt intotdeauna lungi (are pretentia ca toata lumea sa ia notite) si se termina fara nicio concluzie. La el toata lumea trebuie sa stea peste program, si sa simuleze ca trage din greu ca se impauneze superiorilor ca "ce tare e el". Culmea este ca in cazul lui nu conteaza ca proiectul merge prost sau ca s-a depasit bugetul sau este in intarziere, el este intotdeauna acoperit de hartii ba mai mult da vina pe echipa " astia sunt oamenii pe care-i am, fac si eu ce pot". De fapt este un mare zero profesional, acest model fiind o reminiscenta a vremurilor trecute si adaptat perfect la economia de tranzitie unde promovare pe criterii de pile sau de apartenenta la un anume grup tine loc de compententa. De fapt pe el nu-l intereseaza proiectul in sine, el este acolo pentru simplul si unicul motiv ca postul pe care il ocupa este bine retribuit si ii aduce faima.
Daca din intamplare proiectul merge bine, asta nu este nici pe departe meritul lui ci al prostilor care trage pentru el de frica sa nu fie dati afara si sa ramana pe drumuri.
As putea vorbi zile intregi despre acest subiect dar nu asta este scopul acestui post. Desigur ca multi au intalnit acest stereotip in activitatea lor si poate au simtit o mare frustrare personala. Eu mi-am permis sa vorbesc despre acest fapt pentru ca cred ca cineva trebuie sa spuna si lucrurilor pe nume. In Romania din pacate putini dintre cei care conduc o afacere, un proiect, etc ... au o pregatire in ceea ce priveste lucrul cu oamenii. Cheia succesului sta tocmai aici, si va asigur ca este poate cel mai difil lucru. Daca a conduce o masina, a lucra cu un software etc... ajunge la un moment dat sa fie un lucru usor, ei bine a lucra cu un om este cel mai dificil lucru, tot timpul vei constata ca ai ceva de invatat, in plus omul se schimba cu trecerea timpului iar comportamentul sau poate fi diferit chiar de la o zi la alta in functie de stare de sanatate, de starea lui interioara, etc ...
Atunci cand vom invata sa pretuim "Omul" ca toate lucrurile lui bune si rele atunci cu siguranta se va schimba ceva in mentalul colectiv din Romania.